Îmbunătățirea și păstrarea sănătății omului implică, în primul rând, echilibrarea sistemul imunitar.
Cuvântul „imunitate” provine de la cuvântul latin “imunis” care înseamnă ferit, scutit. Imunitatea constă în toate sistemele de apărare ale corpului care rezistă la infecții și toxine. Prin urmare, sistemul imunitar joacă un rol esențial în eliminarea intrușilor.
Sistemul imunitar poate fi văzut și ca un sistem de apărare militară rezistent la invadatori. Dacă ar fi să îl prezentăm într-un mod plastic, l-am putea descrie ca fiind un set de trupe care patrulează permanent corpul atacând fără milă intrușii, distrugând bacteriile, otrăvind paraziții, devorând virușii și forțând celulele canceroase să se sinucidă.
Este esențial să înțelegem că multe alergii, boli autoimune și alte afecțiuni inflamatorii sunt simptome ale unui sistem imunitar hiperactiv. Una din manifestările hiperactivității sistemul imunitar poate fi simțită, de exemplu, la primele semne de răceală. Decesele cauzate de unii viruși (inclusiv Ebola) se datorează și supraactivării sistemului imunitar, de asemenea cunoscut ca o furtună de citokine.
Afecțiunile autoimune, cum ar fi artrita și psoriazisul, implică o stare de dezechilibru în care sistemul imunitar atacă eronat proteinele, zaharurile sau structurile celulare. Spre exemplu, alergiile la polen sunt tipuri de reacții imune exagerate.
Deși funcționează ca un sistem coeziv, imunitatea este alcătuită din diferite părți. Se poate face o distincție între imunitatea înnăscută (nespecifică) și adaptivă (dobândită).
După cum sugerează și numele, imunitatea înnăscută este cea cu care ne naștem. Ea poate fi afectată pe parcursul vieții de vaccinările făcute, materiile străine și microbii la care omul este expus în timp. Imunitatea innăscută funcționează rapid, eficient și consecvent.
Pe de altă parte, imunitatea adaptivă reacționează cu o întârziere de câteva zile în cazul detectării unui agent patogen străin în organism.
Raspunsul imunității înnăscute are loc imediat datorită celulelor fagocitare cum ar fi monocitele (macrofagele si celulele NK) și granulocitele (celulele albe din sange). Ele sunt capabile să se miște prin pereții celulari ai capilarelor în fluidul interstițial pentru a ucide agenții patogeni. Celulele fagocitare au rolul de identificare a structurii receptorului de pe suprafața unui microb și de a “înghiți” microbul pentru a-l recicla.
Un alt segment al imunității înnăscute este sistemul așa-numit complement care constă în proteinele din lichidul interstitial, produse în ficat. Acestea identifică și distrug microbii care apar în fluidul interstițial.
Factorii care afectează imunitatea
Tulburările imunității ereditare sunt relativ rare. În general, imunitatea este afectată de factorii de mediu și nerespectarea unor condiții corespunzătoare menținerii sănătății generale.
Acești factori includ privarea cronică de somn, lipsa exercițiilor fizice, o dietă deifictară și necorespunzătoare, stresul cronic, lipsa vieții sociale sau rapoartele interumane defectuoase dar și gândurile negative. În ciuda informațiilor vehiculate în mod constant, modificările temperaturii ambientale nu par a avea un efect semnificativ în afectarea imunității. De fapt, schimbările de temperatură pot chiar stimula funcția sistemului imunitar. Studii izolate au demonstrat existența unei legături între temperaturile scăzute a cavității nazale și rata de multiplicare accelerată a virozei respiratorii.
Alți factori care afectează imunitatea sunt asociați cu administrarea antibioticelor, a medicamentelor alopate pentru cancer și artrită, precum și tratamentele cu cortizon. Antibioticele inutile interferează cu flora bacteriană naturală și prin urmare, pot crește riscul de infecție.
În mod similar, aplicarea tratamentelor cu cortizon pe o durată lungă de timp pentru diferite afecțiuni inflamatorii și boli cum ar fi astmul și artrita pot afecta răspunsul imunitar și pot crește riscul de infecții bacteriene și fungice.
În urma multor studii, vaccinurile s-au dovedit a fi alți factori care destabilizează sistemul imunitar.
Dr. Tetyana Obukhanych s-a specializat în imunologie în unele din cele mai prestigioase instituții medicale din lume. Are doctoratul în imunologie la Rockefeller University in New York și studiile de post-doctorat la Harvard Medical School, Boston, MA. și Stanford University în California.
Dr. Tetyana Obukhanych dezbate aceste subiecte și multe altele legate de vaccinare în cartea sa Iluzia Vaccinurilor, care distruge multe mituri moderne legate de vaccinuri. Nu numai că vaccinurile nu oferă imunitate durabilă, dar de fapt distrug capacitatea imună naturală a corpului persoanelor vaccinate, pentru tot restul vieții lor.
Studii internaționale care au comparat sănătatea copiilor nevaccinați cu cea a copiilor vaccinați au arătat în mod repetat că aceștia din urmă sunt mai predispuși la alergii, autism, deficiențe de comportament, disfuncții autoimune și afecțiuni respiratorii.
În legătură cu vaccinul pentru gripă de exemplu, un studiu publicat în Science Daily arată că persoanele vaccinate contra gripei prezintă riscuri mai mari de a dezvolta probleme respiratorii.
În acest video, Dr. Tetyana Obukhanych vorbește în detaliu despre modul în care vaccinurile impactează imunitatea și organismul uman.
În videoclipul de mai jos, avem avertizarea unui cadru medical din România cu privire la riscurile vaccinurilor și presiunea industriei farmaceutice asupra medicilor, prin contractele încheiate, de a îndemna pacienții să se vaccineze, în lipsa menționării efectelor adverse printre care se numără și cancerul, autismul, deteriorarea imunității înnăscute. Această doamnă face public conținutul contractelor și povestește în termeni foarte simpli care sunt riscurile vaccinării.
Gestul curajos și admirabil pe care îl face este demn de apreciat prin distribuirea masivă a acestui material în vederea informării cât mai multor oameni care nu se află în cunoștință de cauză, lucru care a fost și scopul acțiunii dânsei.
Alți factori care influențează funcționarea sistemului imunitar și metode de a urma o disciplină de viață benefică, se găsesc în infograficul de mai jos.
Cum ne fortificăm și ne menținem imunitatea în stare de optimă funcționare?
Nutriția corectă, vitaminizarea și activitatea fizică sunt esențiale în buna funcționare a sistemului imunitar. Mai jos am enumerat marea majoritatea alimentelor cu un puternic efect în acest sens.
Fructe și semințe care fortifică imunitatea
- Sucul de rodii
- Afinele si sucul de afine
- Cireșele negre, căpșunile și fructele de pădure
- Socul (poate reduce durata racelilor obisnuite)
- Fructele de Acai – sunt bine cunoscute datorită remarcabilei lor capacităţi antioxidante. Acestea au un conţinut bogat in fibre alimentare, proteine, vitamine (B1, B2, B3, C, E), acizi graşi de tip Omega 3-6-9, minerale (calciu, potasiu, fier), acizi organici (aspartic, glutamic), aminoacizi şi alte substanţe bioactive cu certe beneficii nutriţionale.
Plantele medicinale care fortifică sistemul imunitar
- Turmericul
- Ghimbirul (scade stresul oxidativ, inhibă sinteza prostaglandinelor și micșorează nivelurile mai multor citokine inflamatorii)
- Ceaiul verde
- Cacao
- Usturoiul
- Ginsengul și notoginseng
- Echinacea poate reduce riscul de infecție a tractului respirator superior și poate îmbunătăți imunitatea afectată a membranelor mucoase, cauzată de efort fizic. Echinacea poate, de asemenea, să scadă atât riscul, cât și durata răcelilor obișnuite.
Grăsimi care fortifică sistemul imunitar
Suplimente care fortifică sistemul imunitar
- Vitamina C și E – reduc durata răcelii frecvente atunci când sunt utilizate la scurt timp după apariția simptomelor. Beneficiile pot fi cele mai semnificative pentru cei care fac exerciții grele sau trăiesc în țări cu climă rece. Vitamina E susține funcția celulară iar 100 de grame de migdale îndeplinesc necesarul zilnic.
- Vitaminele D și B1
- Magneziul
- Zincul poate reduce riscul și durata răcelii obișnuite atunci când se consumă o doză zilnică minimă de 75 mg.
- Creatină
- Lizina
- Probioticele
- Acidul alfa lipoic, glutationul și N-acetilcisteina (pot îmbunătăți funcția sistemului imunitar afectat de creșterea funcției enzimatice a ficatului)
Vitamina D
Vitamina D are un rol crucial în echilibrarea sistemului imunitar. Ea acționează ca un fel de sursă de alimentare pentru celulele T. Când are loc o reacție imună, o celulă fagocitară captează agentul patogen și îl prezintă unei celule T care produce un receptor VDR. Receptorul leagă vitamina D din sânge, trezind celulele T. Ca rezultat, celulele “T helper” semnalizează intrușii iar celulele „T ucigașe” încearcă să elimine musafirul nedorit.
Fără vitamina D, celulele T nu sunt „avertizate” pentru a interveni. Vitamina D reglementează, de asemenea, și genele care determină dacă o limfocită T devine un ucigaș sau ajutor sau o celulă de memorie a sistemul imunitar. Deficitul de vitamina D este un factor predispozant pentru boli autoimune cum sunt diabetul, psoriazisul, inflamația intestinală și artrita. În plus, cei care suferă de deficit de vitamina D contractează mai frecvent gripe și răceli.
În sezonul estival, aportul sănătos de vitamina D este ușor de obținut prin expunerea la soare timp de minimum 15 minute pe zi.
Cele mai bogate surse naturale sunt: somonul, macroul, tonul, sardinele, gălbenuşul de ou, cerealele, nucile, merele. Dacă nici acestea nu sunt suficiente, puteţi apela la suplimentele alimentarecu vitamina D.
Mierea – elixirul „de aur” al naturii. 
Folosirea mierii are o istorie lunga in medicina. A fost folosită în Egiptul Antic pentru tratarea rănilor, pentru prevenirea infecțiilor, pentru îmbălsămare și chiar ca un produs de schimb comercial. Mierea brută este bogată în minerale și vitamine, precum și diverse alte ingrediente bioactive, cum ar fi enzimele, flavonoidele și aminoacizii.
Astăzi, mierea este cunoscută pentru capacitatea sa de a ucide bacterii precum și pentru proprietățile sale anti-inflamatorii. Mierea de manuka, în mod special, a fost studiată pentru proprietățile sale de vindecare a rănilor. A fost, de asemenea, un tratament excelent pentru tuse, cu efecte mai eficiente decât dextrometorfanul, care este utilizat în mod obișnuit în siropurile de tuse obișnuite.
Ciupercile Medicinale
S-a constatat că anumite ciuperci conțin mai multe substanțe care pot deveni din ce în ce mai relevante în tratamentul bolilor și dezvoltarea de noi medicamente. Mulți compuși ai ciupercilor ucid bacterii și viruși. De asemenea, posedă proprietăți imunoregulatoare.
De obicei, ciupercile trebuie să se apere de diferiți microbi și alți agenți patogeni în circumstanțe deosebit de drastice, în mediul în care se dezvoltă. De aceea, ele se specializează în producerea de antibiotice și de diferiți compuși antivirali naturali.
Numeroase medicamente importante, cum sunt penicilina, griseofulvina, eritromicina și ciclosporina, au fost izolate din ciuperci medicinale. Proprietățile medicinale ale ciupercilor sunt de obicei polizaharide sau triterpene.
Practic, toate ciupercile medicinale sunt bogate în compuși din zahăr precum beta-glucanul. Acesta crește nivelurile de citokine, stimulând astfel funcția sistemului imunitar. Structura beta-glucanilor face posibilă formarea radicalilor liberi care distrug bacteriile, virușii și paraziți.
Ca sursă de beta-glucani, ciupercile sunt chiar mai bune decât cerealele. Beta-glucanii fungici sunt parțial similari cu beta-glucanii de cereale cu excepția faptului că sunt mai eficienți și multifuncționali.
Cele mai bine cunoscute și studiate ciuperci medicinale sunt, fără doar și poate, ciupercile shiitake (Lentinula edodes), reishi (Ganodermalucidum), coada de curcan (Trametes versicolor), ciupercile omidă (Ophiocordyceps sinensis), mogdal (Agaricus blazei), matsutake (Tricholoma matsutake), coama leului (Hericiumerinaceus) și chaga (Inonotusobliquus).
S-a constatat că extractele din coada de curcan, shiitake și chaga sunt benefice în terapia de vindecare pentru anumite tipuri de cancer dar și echilibrarea sistemului imunitar în timpul tratamentului.
Un mix extrem de eficient în tratamentul cancerului compus din 12 extracte din plante si ciuperci medicinale, folosite de mii de ani in Medicina Traditionala Chineza, se găsește aici.
Postul
Postul este o practică străveche, care a fost sugerată de-a lungul timpului ca un tratament eficient pentru diferite afecțiuni. Recent, s-au obținut indicii clare cu privire la faptul că postul ajută la regenerarea anumitor segmente ale sistemului imunitar.
Postul prelungit scade consumul de glucoză al organismului. Drept urmare, acesta începe să producă corpuri cetone din grăsimi ca un combustibil alternativ pentru repararea celulelor deteriorate. Conform studilor efectuate pe șoareci, postul obișnuit de 2 până la 4 zile pe săptămână pentru o perioadă de 6 luni a scăzut funcția enzimei PKA, ceea ce a făcut posibil ca sistemul imunitar să reconstruiască celulele deteriorate.
Din acest motiv postul produce efecte benefice asupra organismului. În plus, în perioada de cetoză intensă corpul se află într-o stare similară cu somnul – un ciclu de odihnă și detoxifieri. Organismul începe să se concentreze pe eliminarea toxinelor și vindecarea și regenerarea țesuturilor și organelor afectate/ deterioarate.
În încheiere, facem referire la un articol mai vechi care descrie importanța sucurilor nutritive în tratamentul cancerului dar extrem de eficiente și în fortificarea imunității pe care îl găsiți aici.
Sănătate și Încredere! Natura fie cu Noi!
Surse: Biohackers Handbook, Pub Med, Dr. Tetyana Obukhanych, Open Access Text, The Children’s Medical Safety Research Institute, Science Daily, MedLife, Sfatul Medicului, CSID, Doxologia, Diversificare, La Taifas, Sanovita, Doza de Sanatate, Farmacia ta, Prodieta, Wikipedia, Dicționar Romedic, esanatos.
Vindecă Natural Cancerul 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.