Mărul Lupului | Aristolochia clematitis – Citotstatic Natural doar în doze atent respectate

Una dintre cele mai puternice plante medicinale din România și supranumită „buruiana atomică”, este și una dintre cele mai controversate de pe meleagurile româneşti. Ea poate însoți cu succes tratamentul de bază prezentat în Protocolul Verde.

Folosită ca adjuvant natural în tratamentul de bază dar și în doze recomandate, aceasta se poate dovedi un sprijin neașteptat în vindecarea cancerului.

În zona de vest a ţării se numește mărul-lupului, în sudul Moldovei, curcubeţică, iar pe malul Dunării, buruiana de remf. Este o plantă erbacee, perenă, înaltă de aproximativ jumătate de metru, iar frunzele ei amintesc, oarecum, de cele ale fasolei. Are flori de culoare galbenă cu miros foarte neplăcut, destul de înecăcios, fiind ocolită de insectele dăunătoare, precum şi de bolile virale şi bacteriene ale plantelor.

Mult timp, a fost considerată a fi o plantă nefolositoare, o simplă buruiană, însă cercetările fitoterapeutice au ridicat-o în topul plantelor medicinale din flora noastră, având puterea de a trata atât boli interne, cât şi externe.

Partea aeriană a fost studiată intens în anii 1980, când savanţii au fost fascinaţi de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. În acea perioadă, s-a încercat izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteză cu administrare internă, însă s-a dovedit că, separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putând favoriza chiar formarea tumorilor hepatice.

Planta are o valoare terapeutica deosebită în tratamentul tumorilor maligne de gradul I şi II. Dacă bolnavii o folosesc încă din faza incipientă, aceasta îi poate vindeca. În general, mărul-lupului stopează evoluţia cancerului, oprind înmulţirea necontrolată a celulelor şi îmbunătăţind imunitatea organismului.

O anumită toxici­tate pentru or­ganism apare când se folosesc cure lungi cu prepa­ra­te de mărul-lupului, sau în cazul intoxicaţiilor acci­den­tale. Din acest motiv, chiar dacă preparatele din mă­rul-lupului au o acţiune antitumorală dovedită, se reco­man­­­dă prudenţă în folosirea internă pentru bolile on­colo­gice, deoarece tratamentul necesită o durată lungă de timp.

Mărul lupului are atât de multe aplicaţii, încât ar putea fi scrise întregi tratate medicale despre ea. Însă, principalele formule și cele mai sigure în care ea poate fi aplicată sunt – ceai, tinctură sau comprese.

Uz intern:

Tinctura:
Se poate comanda de-aici dar se poate prepara astfel: 14 gr. de frunze uscate de mărul lupului sau 4 lingurițe de ceai  și o linguriță de ceai de gălbenele se pun la macerat în 100 ml. de alcool alimentar, sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. La final, se strecoară folosindu-se o pâlnie și tifon. Se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Apoi se toarnă uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu depus pe fundul vasului. Dacă este nevoie, se completează ca să ajungă din nou la 100 ml. de alcool alimentar sau alt produs de distilare casnic. Se păstrează în flacoane de sticlă prevăzute cu dop cu pipetă.

Tinctura de mărul-lupului se administrează pe timp scurt (5-10 zile), în doze de câte 10 picături, de 3 ori pe zi. Se fac pauze de 7 zile, apoi se poate relua tratamentul.

Este singura formă farmaceutică indicată a se folosi pe cale internă, pentru că doar aceasta se poate doza cu precizie la administrare, evitându-se e­ven­­tualele intoxicaţii.

Infuzia (ceaiul poate fi comandat și de-aici) se prepară prin turnarea a 200 ml. de apă clocotită la o linguriţă de plantă. Vasul acoperit se lasă până când devine călduţ, după care lichidul se strecoară şi se consumă pe parcursul aceleiaşi zile.
Combinația de plante cu eficiență sporită pentru tratamentul tumorilor canceroase include consumul, în paralel, a ceaiului de năpraznic, despre care am vorbit în acest articol anterior.

Nu se depășește cantitatea indicată mai sus pe parcursul zilei deoarece poate deveni periculos.

Uz extern:
2 lin­guri de ceai de mărul-lupu­lui se pun în 1/2 litri apă, se fierb 5 minute, după care se strecoară. Se îmbibă o bucată de tifon şi se aplică pe zona afectată de cancerul de piele, ţinându-se 15 minute. Combinația de plante cu eficiență sporită pentru tratamentul tumorilor canceroase include amestecarea conținutului descris mai sus cu 2 lingurițe de pulbere de tătănească, despre care am vorbit în acest articol.

Important

A nu se depăși dozele recomandate mai sus. Planta conține o substanță otrăvitoare asemănătoare colicinei alcaloide. În doze mici, de până la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioadă limitată de timp (maximum o lună), nu prezintă nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid pentru boli grave precum și cancerul.

Efectele adverse apar la adulţi atunci când se depăşeşte doza de 6 grame pe zi şi se manifestă prin următoarele simptome: greaţă, vărsături, scaune numeroase (uneori sangvinolente), urinări dese, inflamaţii severe ale rinichilor, tulburări circulatorii.

Utilizat extern, nu prezintă nici un fel de inconveniente, cu condiţia de a se acorda atenție la maipularea în condiții de igienă și depozitatea în locuri întunecate și reci, preferabil în frigider.

Mai multe despre alimenție, sucuri nutritive, tratament de bază, suplimente și dozaje, pentru vindecarea cancerului puteți afla citind Protocolul Verde

Surse: Pub MedSfatul MediculuiFormula ASMagazin Plante Medicinale, Oxford University

În încheiere, vă sfătuim să țineți ochii deschiși, mintea ageră și să cercetați.

Adevărul nu se găsește întotdeauna în cele mai la îndemână surse de informare.

Sănătate și Încredere! Natura fie cu voi!

 

 

 

Reclame
%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close